Cultivarea Zmeurei O Afacere Garantata

Cultivarea zmeurei este una dintre cele mai rentabile afaceri pe suprafete mici si mijlocii. De ce sa cultivam porumb,grau precum si alte cereale care de fapt devin rentabile de la cateva sute de hectare in sus cand avem la indemana foarte multe culturi,afaceri care se pot dezvolta pe suprafete mici.
Cultura arbustilor fructiferi(zmeur,mur fara soini,coacaz,afin etc;), pomicultura(mar,par,cires,visin etc;) sunt cateva ramuri care pot deveni profitabile pe suprafetele faramitate din tara noastra.
Dar pentru a nu da gres trebuie respectate cateva reguli de baza: procurarea de material saditor de calitate, precum si cateva reguli:cum plantam, cum intretinem apoi cultura etc;
Nu sunt lucruri grele dar trebuie facute bine de la inceput si nici investitia nu este prea mare.
In acest sens am dezvoltat site-ul http://www.pomicultura.info/ in care incerc sa tin legatura cu dumneavoastra si sa va pun la dispozitie experienta mea in acest domeniu.
Nu ezitati sa ne contactati si pe pagina de facebook https://www.facebook.com/PomisiArbusti/

TEHNOLOGIA CULTIVĂRII TOMATELOR TIMPURII PE SOLURILE NISIPOASE

            Pe solurile nisipoase irigate tomatele găsesc condiţii favorabile de creştere şi dezvoltare, cultura de tomate timpurii fiind una dintre cele mai profitabile. Potenţialul termic al solurilor nisipoase din sudul Olteniei, desprimăvărarea mai timpurie, acumulările termice mai rapide sunt factorii care permit obţinerea tomatelor timpurii în câmp începând cu data de 10 – 12 iunie, mai devreme cu 14 – 20 zile decât în alte bazine legumicole din ţara noastră cu tradiţie în cultivarea tomatelor.

            Timpurietatea,  mărimea şi calitatea producţiilor determină o bună valorificare a tomatelor obţinute pe solurile nisipoase atât pe piaţa internă cât şi la export în condiţii de profitabilitate ridicată.

CULTIVARE (SOIURI, HIBRIZI) FOLOSITE

            Export II, hibrid timpuriu cu creştere determinată. Prezintă fructe de 4,1 cm înălţime, 5,4 cm în diametru şi o greutate medie de 79,4 g cu 5 % S.U.S şi gust echilibrat. Realizează în medie 44,2 – 66,6 t/ha.

            Ioana, hibrid timpuriu cu creştere determinată. Prezintă fructe de 3,8 cm/ 5,2 cm, cu o greutate medie de 77,5 g şi calotă pedunculară. Realizează în medie 42,4 – 72,1 t/ha.

            Fino F1, hibrid timpuriu (perioada de vegetaţie de 100 zile), cu creştere nedeterminată. Fructul este mijlociu, globulos turtit, cu o greutate medie de 86 g.

            Hariclea F1, hibrid timpuriu (perioada de vegetaţie de 100 zile) cu creştere determinată. Fructul este globulos turtit cu o greutate medie de 87,7 g şi are calotă pedunculară. Realizează în medie 61,9 – 78,9 t/ha.

            Experienţele efectuate în ultimii ani au demonstrat că pe solurile nisipoase din sudul Olteniei pot fi cultivate cu bune rezultate şi cultivarele Cronos F1, Tolstoi F1, Astona F1.

ALEGEREA TERENULUI

            Solurile nisipoase recomandate pentru cultura timpurie a tomatelor  trebuie să aibă un conţinut în materie organică de peste 0,7 %, terenul trebuie să fie cât mai protejat contra deflaţiei eoliene, cu panta continuă şi expoziţie sudică, cu apa freatică la adâncimea de 1,5 m, cu grad cât mai redus de îmburuienare.

            Cele mai bune plante premergătoare sunt lucerna în primul an după desţelenire, mazărea şi fasolea. Tomatele timpurii se pot cultiva după bulboase, rădăcinoase, bostănoase, cereale. Terenurile aflate la exteriorul localităţilor din zona solurilor nisipoase îndeplinesc în general aceste condiţii, având o fertilitate bună, surse sigure de apă pentru irigare, fiind bine protejate antideflaţional.

PREGĂTIREA TERENULUI

            Lucrări executate toamna. Pentru exploataţiile agricole mari (ferme specializate, asociaţii ale cultivatorilor de tomate), toamna se execută defrişarea culturii premergătoare, urmată de nivelarea de exploatare a terenului care poate fi executată cu ajutorul utilajelor NM – 3,2; GD – 3,2 şi tractorului U – 650. Pentru combaterea efectelor negative ale vântului, se vor amplasa benzi de protecţie din secară. Lăţimea şi distanţa dintre benzi se aleg în funcţie de gradul de expunere la deflaţie al terenului, de dimensiunile parcelelor. Lăţimea benzilor va fi egală cu lăţimea de lucru a semănătorii, iar lăţimea spaţiului cultivat între două benzi va fi de 11,2 – 12 m pe nisipurile cele mai expuse (8 benzi de 1, 4, sau 1,5 m) şi 16,8 – 18,0 m pe nisipurile mai solificate (12 brazde). Pregătirea terenului pentru înfiinţarea benzilor din secară constă în 1 – 2 discuiri pe aliniamentul benzilor în prealabil jalonate. Secara se seamănă în perioada 1 – 15 septembrie.

            Pe terenurile nisipoase din perimetrul localităţilor nu este necesară protejarea antideflaţională cu ajutorul benzilor din secară.

             Lucrări executate primăvara.           Îngrăşămintele organice pun la dispoziţia plantelor de tomate cantităţi apreciabile de elemente nutritive în forme uşor asimilabile pentru plante, determină creşterea randamentului de utilizare a îngrăşămintelor chimice, menţin pH-ul solului la un nivel favorabil plantelor şi contribuie la ameliorarea însuşirilor fizico-chimice ale solurilor nisipoase. Gunoiul de grajd se aplică anual în cantitate de 30 – 40 t/ha, primăvara folosind maşina de aplicat gunoi de grajd (MIG – 5 + U – 650). Gunoiul de grajd se încorporează imediat după aplicare prin arătură la 28-30 cm care poate fi executată cu tractorul U – 650 în agregat cu plugul PP 3 – 30 sau P₂V.

            Nivelul optim de fertilizare cu îngrăşăminte chimice este N150P₂O₅ 100 K₂O 100 şi el ţine cont de consumul plantelor, de randamentul de utilizare al îngrăşămintelor şi de necesitatea ameliorării conţinutului solurilor nisipoase. La pregătirea terenului pentru plantat se aplică 1/2 din doza de azot şi integral îngrăşământul cu fosfor şi potasiu. Pentru asigurarea acestui nivel de fertilizare se administrează 385 kg/ha îngrăşăminte complexe III (13 – 26 – 13), 80 kg/ha azotat de amoniu şi 125 kg/ha sulfat de potasiu.

            Pe suprafeţe mari, îngrăşămintele chimice se aplică cu maşini speciale (MA – 3,5) în agregat cu tractorul U – 650. Pe suprafeţe mici ele se pot aplica manual, asigurând o distribuţie uniformă. Încorporarea îngrăşămintelor chimice şi nivelarea arăturii se face cu grapa cu discuri GD – 3,2. Terenul se modelează în brazde înălţate cu lăţimea la coronament de 94 cm sau 104 cm şi rigole de 46 cm. Prin modelare se urmăreşte încălzirea rapidă a solului, evitarea derapării agregatelor agricole şi a băltirii apei în cazul unor precipitaţii abundente. Lucrarea se execută cu MMS – 2,8 sau AMFS – 4,5. Modelarea este obligatorie pe parcelele în care udarea se face prin rigole. Imediat după plantare se erbicidează cu Stomp 330 EC 4 l/ha sau cu Sencor 70 WP 0,4 kg/ha fără a fi necesară încorporarea. Lucrarea se execută cu echipamentul de aplicat erbicide (EEP – 600) în agregat cu tractorul L 445 sau cu vermorelul în cazul unor parcele de dimensiuni reduse.

PRODUCEREA RĂSADULUI

            Culturile timpurii de tomate se înfiinţează obligatoriu prin răsad repicat produs fie pe pat cald fie în ghivece sau cuburi nutritive. Se va avea în vedere ca la plantare răsadul să aibă înălţimea de 20 – 25 cm, 4 – 6 frunze adevărate, diametrul la colet de 6 – 8 cm, cu prima inflorescenţă formată. Răsadul trebuie fie lipsit de boli şi dăunători. Vârsta răsadului la plantare trebuie să fie de 55 – 60 zile.

            Se seamănă în răsadniţe sau sere înmulţitor în perioada 20.II – 1.III, când temperatura amestecului de pământ este de 20 – 25⁰C. Cantitatea de sămânţă necesară pentru un hectar de cultură este de 300 – 350 g, în funcţie de cultivarul folosit. Se vor folosi seminţe numai de la distribuitori autorizaţi care garantează autenticitatea şi calitatea seminţelor. Imediat după semănat se face o uşoară tasare urmată de o udare.

            După răsărire temperatura  din aer se reduce la 14 – 16⁰ C în primele 6 – 7 zile, iar până la repicare se menţine la 18 – 20⁰C în zilele senine. Repicatul se face când apare a doua frunză adevărată (după circa 14 – 18 zile de la semănat) Se repică pe pat cald mai ales în cazul răsadniţelor cu încălzire biologică sau în cuburi nutritive, ghivece sau alveole. Se repică pentru fiecare ar de cultură  aproximativ 550 răsaduri având în vedere  acoperirea necesarului pentru plantare dar şi o rezervă de 10 %.

            Lucrările de îngrijire constau în:

• menţinerea temperaturii în aer la 20 – 22⁰C în zilele senine, 16 – 18⁰C în zilele înnourate şi 14 – 16⁰C noaptea;
• aerisirea în scopul de a regla temperatura, eliminarea unui conţinut prea mare de CO₂, amoniac, reducerea umidităţii relative, eliminarea fumului şi a oxidului de carbon în cazul încălzirii cu lemne, cărbuni, etc.;
• reglarea luminii în special prin menţinerea foliei sau geamurilor curate;
• udarea se face cu atenţie pentru a evita excesul care favorizează atacul agenţilor patogeni dar şi lipsa apei care nu asigură creşterea bună a răsadurilor. Se face cu apă la temperatura substratului. Se va avea în vedere ca răsadul să se usuce până seara;
• fertilizarea suplimentară se face cu soluţie de îngrăşământ  sau cu îngrăşământ foliar la concentraţia de 0,2 – 1,0 %. Când s-au folosit îngrăşăminte solide  după aplicare se spală răsadul cu apă curată. Se fac 2 fertilizări suplimentare, prima după 8-10 zile de la repicat, următoarea cu 7 – 10 zile înainte de plantare. Se pot folosi îngrăşăminte foliare  F231, Cropmax, Nutrileaf,  îngrăşăminte chimice complexe 22 – 22 – 0 sau 15 – 15 – 15, azotat de amoniu, Kristalone, Ferticare, etc;
• tratamentul cu Cycocel în concentraţie de 0,1%, folosind 1 l soluţie pe m² se face când răsadul are 3 – 4 frunze adevărate cu scopul prevenirii alungirii răsadului;
• combaterea bolilor şi dăunătorilor; primul tratament se face pentru prevenirea agenţilor patogeni care provoacă căderea răsadurilor, imediat după semănat cu Previcur 607 SL 0,15 %, Captan 50 WP 0,2 %, Folpan 80 WP 0,15 %, 10 – 15 l soluţie pe m² de semănătură. Tratamentul se repetă imediat după repicare. Preventiv, la interval de 7 – 10 zile se fac tratamente pentru combaterea pătării brune (Alernaria solani), cu Dithane M 45 0,2 %, Folpan 80 WG 0,15 %, Captan 50 WP 0,2 %; pentru combaterea coropişniţelor se fac tratamente cu Sintogrill 3 g/m², Mesurol  3 g/m², sau Galithion 3 – 5  g/m²;
• combaterea buruienilor apărute în culturile repicate se face prin plivire;
• călirea răsadului începe cu 6 – 8 zile înainte de plantare şi constă în reducerea cantităţii de apă folosită la udare, aerisire şi reducerea temperaturii şi descoperirea definitivă a spaţiilor de producere a răsadurilor, cu 2 – 3 zile înainte de plantare. Înainte de plantare răsadurile se udă abundent pentru a uşura desprinderea din substrat, sau scoaterea din ghiveci. Transportul răsadurilor la locul de plantare se face cu mijloace auto închise în cazul unor distanţe mari sau pe platforme, cu ajutorul tărgilor în cazul unor distanţe mici.

ÎNFIINŢAREA CULTURII

            Plantarea se face când în sol la adâncimea de 10 cm se înregistrează constant temperatura de 12 – 13⁰C, calendaristic în perioada 15 – 25 aprilie. Lucrarea se execută mecanizat cu maşini de plantat  în cazul unor suprafeţe mari. Pe suprafeţe mici lucrarea se execută manual şi constă în marcarea rândurilor, săpatul cuiburilor, distribuirea răsadurilor şi plantarea propriu-zisă. Imediat după plantare se face o udare prin aspersiune cu o normă de 100 – 150 m³/ha sau udarea la cuib a fiecărei plante.

            Schemele de plantare a tomatelor timpurii în câmp pe solurile nisipoase sunt prezentate în figurile 1 şi 2. Desimea de înfiinţare este de 48000 plante/ha în cazul cultivarelor cu creştere nedeterminată şi 55000 plante/ha pentru cele cu creştere determinată. 

            LUCRĂRI DE ÎNTREŢINERE

            La 3 – 5 zile după plantare se face completarea golurilor cu răsad de aceeaşi vârstă şi din acelaşi cultivar, din rezerva de răsad neplantat.

            Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale şi perene se fac tratamente cu unul din erbicidele Fusilade S 2 l/ha, Gallant 1,5 l/ha, Targa 2 l/ha, Nabu S 2 l/ha, Agil 1 l/ha, Select 1,5 l/ha. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate la apariţia acestora,  se tratează cu Sencor 70 WP 0,4 kg/ha.

            Irigarea culturii de tomate timpurii pe solurile nisipoase este obligatorie. Prin irigare se urmăreşte menţinerea umidităţii solului la plafonul de 70 % din i.u.a pe adâncimea de 50 cm. Ca metodă de irigare se poate folosi aspersiunea fiind necesară 8 – 10 udări cu norma medie de 300 m³/ha. Pe suprafeţe de dimensiuni mici, când solul conţine peste 6% argilă, irigarea se poate face şi pe rigole fără ca lungimea acestora să depăşească 50 m. În acest caz se aplică 8 – 9 udări cu norma de udare de 500 m³/ha. Irigarea prin picurare este o metodă de perspectivă pentru cultura tomatelor timpurii în zona solurilor nisipoase.

            Afânarea solului şi distrugerea unor buruieni necontrolate de erbicide se realizează prin executarea a 1 – 2 praşile manuale pe rând şi 3 – 4 praşile mecanice folosind cultivatorul CL – 2,8 sau CL – 4,5, motosape, motofreze, etc.

            Pentru susţinerea plantelor se folosesc şpalieri din lemn cu lungimea de 65 cm (40 – 45 cm deasupra solului) şi diametrul de 3 – 4 cm. Şpalierul se montează pe fiecare rând de plante la distanţa de 3 – 4 m. Sârma cu diametrul de 1,8 – 2 mm se prinde în capul şpalierului. Plantele se menţin vertical până la nivelul sârmei, apoi se dirijează orizontal şi se leagă de sârmă. Pe suprafeţe mai mici, susţinerea se poate face pe araci individuali. Pe fiecare rând, sau între două rânduri apropiate se montează şpalieri din lemn distanţaţi la 5 m pe care se montează o sârmă la înălţimea de 70 – 80 cm. Aracii individuali (trestie, ramuri subţiri, etc) se înfig în dreptul fiecărei plante, iar celălalt capăt se leagă de sârmă. Pe măsură ce cresc plantele se leagă de arac cu rafie, sfoară, etc.

            Copilitul se execută în cazul cultivarelor cu creştere nedeterminată şi constă în îndepărtarea tuturor copililor când au lungimea de 5 – 10 cm. Întârzierea copilitului determină pierderi de producţie şi mai ales influenţează negativ timpurietatea.

            Cârnitul plantelor constă în ruperea vârfului de creştere al tulpinii după formarea inflorescenţei a IV lăsând deasupra ultimei inflorescenţe 1 – 2 frunze.

            Fertilizarea în timpul perioadei de vegetaţie se face cu doza de N75 prin aplicarea a 225 kg/ha azotat de amoniu. Îngrăşământul se aplică când fructele de la prima inflorescenţă au intrat în pârgă . Asigurarea necesarului de macroelemente şi microelemente dar şi a unor substanţe bioactive se poate face  suplimentând fertilizarea radiculară prin tratamente cu îngrăşăminte foliare. Se fac 3 – 4 fertilizări extraradiculare, prima la 7 – 10 zile de la plantare iar următoarele la interval de 10 zile. Rezultate bune se obţin prin folosirea produselor Cropmax, F231, Nutrileaf, Kristalon, Microfert, Ferticare, Biostar, etc.

            Pentru creşterea timpurietăţii producţiei se face un tratament cu Ethrel în concentraţie de 250 – 300 ppm, prin pulverizare fină pe plantă când fructele de la prima inflorescenţă au diametrul de 2 – 3 cm.  Reuşita tratamentului este condiţionată de pH soluţiei, care trebuie să fie 3,5 – 5,0, de temperatura aerului (cel puţin 18 ⁰C) şi de lipsa precipitaţiilor după aplicare timp de 10 – 12 ore. În acelaşi scop se pot efectua tratamente cu Cycocel (Cycogan) care se aplică la 10 – 15 zile după plantare în concentraţie de 0,1 – 0,15 %.

COMBATEREA BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR

            Pe solurile nisipoase bolile cu frecvenţa cea mai mare la tomatele timpurii sunt mana (Phytophtora infestans), pătarea neagră-alternarioza (Alternaria solani), pătarea albă-septorioza (Septoria licopersici), pătarea frunzelor şi băşicarea fructelor (Xantomonas vesicatoria), pătarea pustulară a fructelor (Pseudomonas tomato).

            În lupta contra agenţilor patogeni şi dăunătorilor trebuie apelat la mijloace integrate de combatere, cum ar fi: folosirea cultivarelor rezistente sau tolerante la atacul unor agenţi patogeni (Fusarium sp., Verticilim sp., viroze, etc), măsuri agrotehnice (asolamente şi rotaţia culturilor, strângerea şi eliminarea resturilor vegetale afectate, nutriţia echilibrată, arătura adâncă, înterţinerea corespunzătoare , etc).

            Tratamentele se efectuează la semnalarea atacului. Pentru combaterea bacteriozelor se folosesc cu rezultate bune Dithane M 45 0,2 %, Champion 0,3%, Novozir 0,2%, Mancozeb 0,2%, Alcupral 0,5 %, etc.     Mana tomatelor se combate cu produse de contact cum ar fi Dithane M45 0,2%, Folpan 80 WGT 0,15%, Bravo 500 SC 0,2 %, sau cu produse sistemice Ridomil plus 48 0,25%, Ridomil MZ 72 0,25%, Curzate manox 0,25%, Acrobat MZ 0,25%. Pentru combaterea alternariozei şi septoriozei se fac tratamente cu Dithane M45 0,2%, Captadin 0,2 %, Bravo 500 SC 0,2%, Folpan 80 WGD 0,15%, etc.  Combaterea simultană a agenţilor patogeni se poate realiza la cultura de tomate prin folosirea amestecurilor de Dithane M45 0,2% + Ronilan 0,05%, Dithane M 45 0,2% + Topsin M (sau Bavistin, sau Benlate) 0,1 %. Primul tratament se face după 7 – 10 zile de la plantare şi se repetă săptămânal dacă condiţiile sunt favorabile apariţiei bolilor sau la intervale de 10 – 14 zile dacă nu sunt condiţii pentru apariţia bolilor. Se aplică 5 – 6 tratamente.

            Principalii dăunători ai tomatelor timpurii pe solurile nisipoase sunt: coropişniţa (Gryllotalpa  gryllotalpa), care se combate chimic prin tratamente la sol cu Sintogrill 5 G 30 kg/ha sau Mesurol 30 kg/ha, păduchele solanaceelor (Macrosiphon euphorbiae) care se combate prin tratamente cu Sinoratox 35 CE 0,15%, Diazol 60 EC 0,15%, Fastac 10 EC 0,05%, Mospilan 20 SP 0,0125%, Confidor 0,04%. La semnalarea atacului gândacului din Colorado (Leptinoptarsa decemlineata) se fac tratamente cu Regent 0,05%, Victenon 50 WP 0,05%, Actara 0,05%, Calypso 0,05%. Păianjenul roşu comun (Tetranychus urticae) poate aduce pagube însemnate în special în a II-a parte a perioadei de vegetaţie. Pentru combaterea acestuia se recomandă tratamente cu Neoron 500 Ec 0,08%, Omite 57 EC 0,1%, Nissorun 5 EC 0,08%, etc.

            Tratamentele pentru combaterea dăunătorilor de execută la semnalarea atacului, fiind respectat timpul de pauză specific fiecărui produs. Aplicarea soluţiilor pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor se poate face mecanizat cum ar fi MPSP – 3  x  300 sau pe suprafeţe mici manual cu vermorelul, folosind cantităţi de 450 – 600 l/ha.  

RECOLTAREA

            Pe solurile nisipoase recoltarea tomatelor timpurii în câmp începe în perioada 10 – 15 iunie. Pentru producătorii care îşi valorifică singuri pe piaţă producţia, recoltarea se face când fructele au ajuns la maturitatea fiziologică. În cazul când tomatele se transportă la distanţe mari şi durata dintre recoltare şi ajungerea lor pe piaţă este de 5 – 7 zile , tomatele se recoltează când culoarea a virat spre roz – roşu – portocaliu, sau în cazul exportului în momentului virării culorii spre roz la punctul stilar. Sortarea fructelor se face şi în cazul când producţia este vândută direct de către producător şi în cazul preluării acesteia de către distribuitori. Ambalarea se face în lădiţe de 5 – 6 Kg în funcţie de cerinţele beneficiarului. Se pot realiza producţii de 50 – 60 t/ha.

Infiintarea culturii de castraveti de toamna

Infiintarea culturii de castraveti de toamna

Infiintarea culturii de castraveti de toamna se face in perioada 1-10 iunie prin semanat direct.

       Semanatul se face manual in randuri care se deschid sub forma de santulet cu marcatorul apoi se imprastie manual semintele pe fundul sentuletului si se acopera cu pamant.

Semanatul in cuiburi se face manual punandu-se cate 2-3 seminte in cuiburi deschise cu sapa si apoi se acopera cu pamant.

Semantul se face intotdeauna in sol bine pregatit, maruntit si suficient de reavan.

Directia randurilor si a cuiburilor trebuie sa fie perfect dreapta si distanta dintre randuri si cuiburi aceeasi pe toata lungimea stratului.

De asemenea se urmareste ca adancimea de insamantare si stratul de pamant cu care se acopera semintele sa fie cat mai uniform.

Daca la semanat solul nu are suficienta umiditate, semanaturile se taseaza usor pentru a se pune semintele in contact intim cu solul si a grabii astfel rasarirea.

 Distanta intre cuiburi este de 50 cm. Iar intre randuri de 80 cm. Adancimea de semanat este intre 1,5 si 3 cm.

 

Semintele rasar in curs de maxim o saptamana daca au suficienta apa. Recoltarea are loc la aproximativ 60 de zile de la rasarire.

 

Cultura de tomate

Cultura de tomate

Sfaturi

1.     Puterea de germinare a seminţelor:  4 – 5 ani.

2.     Perioada de semănat răsadul: cu 50 – 60  zile înainte de plantarea la locul definitiv, punând la socoteală şi timpul de rasărire de 5 – 7 zile

3.     Perioada de vegetaţie: 110 – 140 zile, în funcţie de soi.

4.     Pretenţiile faţă de sol sunt modeste. Se poate dezvolta chiar şi pe un sol mai acid, dar, fireşte, preferă să se răsfeţe într-unul roditor. Rezultatele sunt pe măsură.

5.     Tomata este o mare iubitoare de căldură: temperatura optimă de creştere: 20 – 26º. Sub 16º, dar şi peste 30º  încetează creşterea, nu leagă, va pierde rodul, iar sub 3º moare.

6.     Tomata iubeşte nespus lumina, de  care are nevoie din stadiul de sămânţă şi până la recoltarea plantei mature. În lipsa luminii, dacă prioada de timp noros se prelungeşte nefiresc de mult, planta „avortează” florile sau fructele. Fructele se coc greu, işi schimbă gustul şi aroma, devin sensibile la boli şi dăunători, apar petele brune.

7.     Tomatei i se mai spune şi „ Setilă”. Cu toate acestea nu suportă excesul de apă. Se conduce după o regulă strictă „ Capul uscat şi picioarele ude”. Tomata se udă rar , dar din belşug cu apă stată la soare. Umezeala o îmbolnăveşte de diverse boli micotice, mai ales în combinaţie cu temperatura joasă. Diferenţele de umiditate duc la craparea fructelor. Iată de ce folosim cu „religiozitate” stratul de mulcire.

8.     Tomata ţine la silueta ei. Nu este o mare mancăcioasă, dar are pretenţii la bucate alese: azot, fosfor, potasiu, magneziu – în primul rând – urmate de  bor, cupru mangan, fier. Azot – în cantitate moderată, altfel vom creşte o junglă de tomate fără fructe. Fosfor – în cantitate mai mică, dar obligatoriu. De el au nevoie rădăcinile, fructele şi seminţele. Atenţie, însă, sub 15 grade fosforul nu se mai asimilează de către plantă! Potasiul – este necesar în cantitate considerabilă, mai ales în perioada de pubertate şi adolescenţă a plantei. Potasiul ajută planta în lupta împotriva bolilor şi dăunătorilor, îi conferă rezistenţă la frig, creşte calitatea fructelor. Magneziul – în cantitate mare, mai ales în perioada de creştere şi rodire a fructelor. Borul şi manganul – în calitate de hrană, administrată prin stropirea frunzelor (nu la rădăcină); ajută la intensificarea înfloririi şi rodirii, grăbeşte coacerea fructelor.

9.     Nu scăpaţi momentul copilirii, cârnirii şi îndepărtării frunzelor, alminteri riscăm să avem o recoltă modestă.

10. Tomata trebuie susţinută, deoarece singură nu o poate face.

11. Muşuroiţi planta, vă va mulţumi cum doar ea ştie s-o facă!

12. Mulciţi plantele, şi vă veţi uşura munca, iar tomatele vor fi nespus de fericite.

13. După fiecare udare (rară dar din belşug) nu uitaţi să afânaţi pământul de jur împrejur

Rasadnita de legume pe pat cald. Cum se face?

Rasadnita de legume pe pat cald. Cum se face?


Sa va spun cateva cuvinte despre rasadnita pe pat de gunoi de grajd 
cum am facut-o eu. 

Balegarul cel mai bun este cel de cal pentru ca are puterea de incalzire cea mai mare dintre toate celelalte optiuni. La nevoie si cel de vaca e bun si chiar cel amestecat (vaca, cal, capre, ce mai are omul in gospodarie). Eu am folosit jumatate de cal si jumatate amestecat. Am facut un cadru din BCA (fara sa fie zidit, pentru a-l putea dezasambla si depozita) pe o platforma de beton, dar se poate face si direct pe sol. Cadrul a iesit cu dimensiunea interioara de 290/ 90cm. In el am descarcat gunoiul de grajd in strat de 50cm, pentru o rasadnita facuta in luna martie e suficient atat; pentru una facuta in februarie e nevoie insa de un strat dublu: 80-90cm. Primii pasi:

25 februarie: am adus balegarul in curte, l-am pus in gramezi de 1m3 si l-am acoperit cu o folie - acest procedeu se numeste "preincalzire" si necesita vre-o 2-3 zile (daca e frig, poate mai mult) pana se incalzeste. Trebuie ca atunci cand pui mana pe folie sa simti ca e caldut. 

3 martie: am asamblat rasadnita si am pus pe fund un strat izolator de 5cm de paie (merge orice - coceni, frunze, crengi, chiar si compost nefacut). Am pus gunoiul in rasadnita in strat de 50 cm, am udat cu apa fierbinte (nu fiarta) si am acoperit patul cu o folie pentru a se incalzi in intregime. Gramezile de balegar erau fierbiti in mijloc, dar pentru a atinge aceasta temperatura pe tot stratul, mai trebuiesc vre-o 2-3 zile dupa asezarea balegarului in rasadnita (in acest proces se pierde putin din caldura).

5martie: am cumparat substrat profesional - o turba fina speciala pentru rasaduri. Pentru a putea aseza substratul intr-un strat de 10-15cm noua ne-au ajuns 400l, insa acum cand privasc inapoi, as pune 600l pentru ca se taseaza destul de tare in 2 luni. Atentie! Substratul este deobicei depozitat afara la magazinele specializate si este inghetat. De aceea trebuie adus din timp si tinut in casa vre-o 2-3zile.

9 martie: balegarul avea 50 grade. Atunci cand temperatura la suprafata lui este de 35-40 de grade, este momentul pentru a aseza substratul nutritiv.

Noi am asteptat cateva zile din anumite motive insa imediat dupa asezarea substratului nutritiv se poate face si semanarea. 

11 martie: temperatura in rasadnita- ziua 24-27 grade C, noaptea 15 grade C. Am semanat si am udat cu apa calduta. Udarile de acum incolo se fac numai cu apa calduta.

15 martie: au rasarit primele rosii

Pana aici au fost cei mai importanti pasi pentru o rasadnita reusita, in care temperatura s-a mentinut constanta pe toata perioada lunii martie, o luna rece cu temperaturi de noapte negative. Experienta mea a fost ajustata la conditiile de crestere a rasadului de rosii. Alte culturi au alte cerinte fata de temperatura si este foarte important sa le aflam si sa le respectam.

Din momentul rasaririi primelor plante se asigura o temperatura de zi de 24 grade C si noaptea nu mai putin de 14grade C timp de o saptamana, pana la germinarea completa a rasadurilor. Apoi temperatura se scade treptat la 14 grade C ziua- 12grade C noaptea pentru o prima calire a rosiilor. Aceasta calire se face timp de o saptamana, dupa care se revine treptat la temperatura initiala de 24 grade C ziua, 14 noaptea. Eu nu am reusit sa fac bine aceasta calire din cauza unui substrat prea cald. Desi statea cu capacul deschis toata ziua, in rasadnita temperatura nu scadea sub 20 de grade. In orice caz, rasadurile au crescut bine, frumoase si viguroase. Controlarea temperaturii se poate face doar cu ajutorul aerisirilor. Balegarul scade cu un grad pe zi. Este nevoie de o supraveghere continua a rasadnitei pe tot parcursul zilei. Desi nu este nimic greu si complicat in acest lucru, s-ar putea ca timpul sa fie un impediment major pentru a face o astfel de rasadnita. Conditia este sa aveti posibilitatea sa verificati rasadnita macar de 2 ori pe zi (dimineata- deschis capacul putin, mai mult, de tot- in functie de temperatura din rasadnita si de afara, iar seara de inchis capacul)

Inainte cu o saptamana de momentul transplantarii rasadurilor in camp se face calirea lor. Treptat , rasadurile se expun la soare si la frigul noptii (desigur,noaptea nu trebuie sa fie mai rece de 10-8 grade). Acest lucru se face prin lasarea capacului deschis peste noapte si decoperirea totala a capacului ziua (au am scos folia de pe capac). Calirea este esentiala pentru sanatatea plantelor, caci fara ea, la trecerea brusca din rasadnita in camp, orice rasad va suferi arsuri de la soare si stres de la frigul noptii asociat cu vantul si umezeala.

Cam astea sunt cele mai importante detalii pentru a face rasaduri reusite. Totusi, la anul, as vrea sa modific unele lucruri. In primul rand, as vrea sa folosesc tavite alveolare pentru a nu deranja atat de mult radacinile la transplantare,pentru o spatiere uniforma intre rasaduri si pentru o manevrare mai usoara la transplantare; apoi, as vrea sa aman semanarea cu o saptamana, si sa reduc cantitatea de balegar la 40cm.


Sper ca materialul de mai sus sa va fie de folos si va doresc succes celor care veti incerca la primavara. 

Solar din lemn. O investitie mica cu un profit mare.

Solarii. Solarul din lemn.

Solariile sunt adaposturi pentru cultura legumelor sau a florilor avand invelitoare din materiale plastice transparente sau translucide si o structura de rezistenta realizata din lemn, beton armat, metal, tevi din material plastic sau o structura mixta obtinuta prin asocierea acestor materiale.
In practica horticola se intalnesc numeroase tipuri de solarii, iar clasificare acestora se poate face in functie de mai multe criterii: tipul constructive, inaltimea totala, forma acoperisului, materialul folosit la schelet, materialul folosit la acoperire, regimul de caldura, profilul activitatii, insusirile foliei, durata de exploatere si altele.

Solarul din lemn este cea mai ieftina investitie in agricultura cu un randament ridicat al investitiei  din primul an. 

 

Solarul de mai sus se poate face din lemn, din metal si lemn sau numai din metal.
Cel mai ieftin este cel facut numai din lemn si are o durata de viata de 10-12 ani cu reparatii anuale dupa primii 6-7 ani.
1. Stalpii solarului se fac din lemn care nu putrezeste usor si care se arde pe portiunea ce se baga in pamant.
Ideal e salcamul si stejarul. Lemnul se decojeste inainte de folosire, diametrul stalpilor trebuie sa fie de minim 10 cm, iar daca sunt mult mai grosi, se sparg in 2 sau 3.
Stalpii din lemn se baga in pamant la 50-60 de cm, fara a fi nevoie de betonare.
Distantele dintre stalpi sant de 1,8-2,2 m, iar intre cei de pe margine si cei de pe centru de 1,5 pana la 5 m, aceasta fiind jumatate din latimea solarului.
Ideal pentru un solarel e sa fie lat de 3,5-4 m, dar fiecare si-l face cum vrea.
2. Capriorii sant din lemn de rasinoase de 80/80 sau 100/100 ca sa arate mai bine, dar mai buni sunt cei rotunzi, sunt mai rezistenti la indoire. Capriorii si coama trebuiesc curatati de scoarta si alte cioturi ca sa nu rupa folia. Coama e partea cea mai de sus a solarului si e tot un caprior, dar face legatura intre stalpii de pe mijloc.
3. Lateralele sau centura de prindere a solarului se fac din scandura de rasinoase de 50/100 mm.
4. Sarmele care stau sub folie au rolul de a face un caroiaj ce ajuta folia sa stea intinsa si a nu-i da voie sa faca pungi unde sa stea apa de ploaie. Cele de pe lungimea solarului se pun din 15 in 15 cm, iar intre capriori dar paraleli cu ei se pun 3 sarme. Sarmele de pe lungime se prind de fiecare caprior tot cu o sarma. Nu folositi cuie ca distrugeti capriorul mult mai repede.
Pe lateralele solarului, pe stalpii mici se pun 3 sarme. La 10 cm de sol, la 50 si la 80-90 de cm. Astea se prind cu cuie pe fiecare stalp.
Cu exceptia spatiului pentru usa pe fata si pe spate se prind sarme din 30 in 30 de cm. Si aici e mai bine sa folositi cuie
Sarma e bine sa fie de 2 mm minim si neaparat galvanizata.
5. Usa se face din lemn de rasinoase sau ce aveti pe acasa, iar pe post de balamale o prindeti cu sarma pusa in 2.

 Costul unui solar din lemn de 4,5/10 metri e de 500-700 de ron fara manopera.

Pe suprafata de 40 , 50 metri patrati intra in jur de 100 -125 fire de rosii . Un soi hibrid de tomate folosit da o productie de minim 3 kg pe fir deci un total de 300 -375 kg ,  inmultit cu minim 3 lei kg in piata rezulta un venit minim de 900 -1125 de lei . Ganditi-va la o suprafata de 10 ori mai mare. Aceasta proiectie este pentru necesarul unei familii.Bineinteles ca se adauga costuri cu apa , cu munca etc. Dar investitia cu o instalatie prin picurare , folie , lemn folosit se amortizeaza din primul an apoi in urmatori 4-5 ani de folosinta fara reparatii sau interventii nu ve-ti investi decat in seminte in jur de 10-50 de ron.