TEHNOLOGIA CULTIVĂRII TOMATELOR TIMPURII PE SOLURILE NISIPOASE

            Pe solurile nisipoase irigate tomatele găsesc condiţii favorabile de creştere şi dezvoltare, cultura de tomate timpurii fiind una dintre cele mai profitabile. Potenţialul termic al solurilor nisipoase din sudul Olteniei, desprimăvărarea mai timpurie, acumulările termice mai rapide sunt factorii care permit obţinerea tomatelor timpurii în câmp începând cu data de 10 – 12 iunie, mai devreme cu 14 – 20 zile decât în alte bazine legumicole din ţara noastră cu tradiţie în cultivarea tomatelor.

            Timpurietatea,  mărimea şi calitatea producţiilor determină o bună valorificare a tomatelor obţinute pe solurile nisipoase atât pe piaţa internă cât şi la export în condiţii de profitabilitate ridicată.

CULTIVARE (SOIURI, HIBRIZI) FOLOSITE

            Export II, hibrid timpuriu cu creştere determinată. Prezintă fructe de 4,1 cm înălţime, 5,4 cm în diametru şi o greutate medie de 79,4 g cu 5 % S.U.S şi gust echilibrat. Realizează în medie 44,2 – 66,6 t/ha.

            Ioana, hibrid timpuriu cu creştere determinată. Prezintă fructe de 3,8 cm/ 5,2 cm, cu o greutate medie de 77,5 g şi calotă pedunculară. Realizează în medie 42,4 – 72,1 t/ha.

            Fino F1, hibrid timpuriu (perioada de vegetaţie de 100 zile), cu creştere nedeterminată. Fructul este mijlociu, globulos turtit, cu o greutate medie de 86 g.

            Hariclea F1, hibrid timpuriu (perioada de vegetaţie de 100 zile) cu creştere determinată. Fructul este globulos turtit cu o greutate medie de 87,7 g şi are calotă pedunculară. Realizează în medie 61,9 – 78,9 t/ha.

            Experienţele efectuate în ultimii ani au demonstrat că pe solurile nisipoase din sudul Olteniei pot fi cultivate cu bune rezultate şi cultivarele Cronos F1, Tolstoi F1, Astona F1.

ALEGEREA TERENULUI

            Solurile nisipoase recomandate pentru cultura timpurie a tomatelor  trebuie să aibă un conţinut în materie organică de peste 0,7 %, terenul trebuie să fie cât mai protejat contra deflaţiei eoliene, cu panta continuă şi expoziţie sudică, cu apa freatică la adâncimea de 1,5 m, cu grad cât mai redus de îmburuienare.

            Cele mai bune plante premergătoare sunt lucerna în primul an după desţelenire, mazărea şi fasolea. Tomatele timpurii se pot cultiva după bulboase, rădăcinoase, bostănoase, cereale. Terenurile aflate la exteriorul localităţilor din zona solurilor nisipoase îndeplinesc în general aceste condiţii, având o fertilitate bună, surse sigure de apă pentru irigare, fiind bine protejate antideflaţional.

PREGĂTIREA TERENULUI

            Lucrări executate toamna. Pentru exploataţiile agricole mari (ferme specializate, asociaţii ale cultivatorilor de tomate), toamna se execută defrişarea culturii premergătoare, urmată de nivelarea de exploatare a terenului care poate fi executată cu ajutorul utilajelor NM – 3,2; GD – 3,2 şi tractorului U – 650. Pentru combaterea efectelor negative ale vântului, se vor amplasa benzi de protecţie din secară. Lăţimea şi distanţa dintre benzi se aleg în funcţie de gradul de expunere la deflaţie al terenului, de dimensiunile parcelelor. Lăţimea benzilor va fi egală cu lăţimea de lucru a semănătorii, iar lăţimea spaţiului cultivat între două benzi va fi de 11,2 – 12 m pe nisipurile cele mai expuse (8 benzi de 1, 4, sau 1,5 m) şi 16,8 – 18,0 m pe nisipurile mai solificate (12 brazde). Pregătirea terenului pentru înfiinţarea benzilor din secară constă în 1 – 2 discuiri pe aliniamentul benzilor în prealabil jalonate. Secara se seamănă în perioada 1 – 15 septembrie.

            Pe terenurile nisipoase din perimetrul localităţilor nu este necesară protejarea antideflaţională cu ajutorul benzilor din secară.

             Lucrări executate primăvara.           Îngrăşămintele organice pun la dispoziţia plantelor de tomate cantităţi apreciabile de elemente nutritive în forme uşor asimilabile pentru plante, determină creşterea randamentului de utilizare a îngrăşămintelor chimice, menţin pH-ul solului la un nivel favorabil plantelor şi contribuie la ameliorarea însuşirilor fizico-chimice ale solurilor nisipoase. Gunoiul de grajd se aplică anual în cantitate de 30 – 40 t/ha, primăvara folosind maşina de aplicat gunoi de grajd (MIG – 5 + U – 650). Gunoiul de grajd se încorporează imediat după aplicare prin arătură la 28-30 cm care poate fi executată cu tractorul U – 650 în agregat cu plugul PP 3 – 30 sau P₂V.

            Nivelul optim de fertilizare cu îngrăşăminte chimice este N150P₂O₅ 100 K₂O 100 şi el ţine cont de consumul plantelor, de randamentul de utilizare al îngrăşămintelor şi de necesitatea ameliorării conţinutului solurilor nisipoase. La pregătirea terenului pentru plantat se aplică 1/2 din doza de azot şi integral îngrăşământul cu fosfor şi potasiu. Pentru asigurarea acestui nivel de fertilizare se administrează 385 kg/ha îngrăşăminte complexe III (13 – 26 – 13), 80 kg/ha azotat de amoniu şi 125 kg/ha sulfat de potasiu.

            Pe suprafeţe mari, îngrăşămintele chimice se aplică cu maşini speciale (MA – 3,5) în agregat cu tractorul U – 650. Pe suprafeţe mici ele se pot aplica manual, asigurând o distribuţie uniformă. Încorporarea îngrăşămintelor chimice şi nivelarea arăturii se face cu grapa cu discuri GD – 3,2. Terenul se modelează în brazde înălţate cu lăţimea la coronament de 94 cm sau 104 cm şi rigole de 46 cm. Prin modelare se urmăreşte încălzirea rapidă a solului, evitarea derapării agregatelor agricole şi a băltirii apei în cazul unor precipitaţii abundente. Lucrarea se execută cu MMS – 2,8 sau AMFS – 4,5. Modelarea este obligatorie pe parcelele în care udarea se face prin rigole. Imediat după plantare se erbicidează cu Stomp 330 EC 4 l/ha sau cu Sencor 70 WP 0,4 kg/ha fără a fi necesară încorporarea. Lucrarea se execută cu echipamentul de aplicat erbicide (EEP – 600) în agregat cu tractorul L 445 sau cu vermorelul în cazul unor parcele de dimensiuni reduse.

PRODUCEREA RĂSADULUI

            Culturile timpurii de tomate se înfiinţează obligatoriu prin răsad repicat produs fie pe pat cald fie în ghivece sau cuburi nutritive. Se va avea în vedere ca la plantare răsadul să aibă înălţimea de 20 – 25 cm, 4 – 6 frunze adevărate, diametrul la colet de 6 – 8 cm, cu prima inflorescenţă formată. Răsadul trebuie fie lipsit de boli şi dăunători. Vârsta răsadului la plantare trebuie să fie de 55 – 60 zile.

            Se seamănă în răsadniţe sau sere înmulţitor în perioada 20.II – 1.III, când temperatura amestecului de pământ este de 20 – 25⁰C. Cantitatea de sămânţă necesară pentru un hectar de cultură este de 300 – 350 g, în funcţie de cultivarul folosit. Se vor folosi seminţe numai de la distribuitori autorizaţi care garantează autenticitatea şi calitatea seminţelor. Imediat după semănat se face o uşoară tasare urmată de o udare.

            După răsărire temperatura  din aer se reduce la 14 – 16⁰ C în primele 6 – 7 zile, iar până la repicare se menţine la 18 – 20⁰C în zilele senine. Repicatul se face când apare a doua frunză adevărată (după circa 14 – 18 zile de la semănat) Se repică pe pat cald mai ales în cazul răsadniţelor cu încălzire biologică sau în cuburi nutritive, ghivece sau alveole. Se repică pentru fiecare ar de cultură  aproximativ 550 răsaduri având în vedere  acoperirea necesarului pentru plantare dar şi o rezervă de 10 %.

            Lucrările de îngrijire constau în:

• menţinerea temperaturii în aer la 20 – 22⁰C în zilele senine, 16 – 18⁰C în zilele înnourate şi 14 – 16⁰C noaptea;
• aerisirea în scopul de a regla temperatura, eliminarea unui conţinut prea mare de CO₂, amoniac, reducerea umidităţii relative, eliminarea fumului şi a oxidului de carbon în cazul încălzirii cu lemne, cărbuni, etc.;
• reglarea luminii în special prin menţinerea foliei sau geamurilor curate;
• udarea se face cu atenţie pentru a evita excesul care favorizează atacul agenţilor patogeni dar şi lipsa apei care nu asigură creşterea bună a răsadurilor. Se face cu apă la temperatura substratului. Se va avea în vedere ca răsadul să se usuce până seara;
• fertilizarea suplimentară se face cu soluţie de îngrăşământ  sau cu îngrăşământ foliar la concentraţia de 0,2 – 1,0 %. Când s-au folosit îngrăşăminte solide  după aplicare se spală răsadul cu apă curată. Se fac 2 fertilizări suplimentare, prima după 8-10 zile de la repicat, următoarea cu 7 – 10 zile înainte de plantare. Se pot folosi îngrăşăminte foliare  F231, Cropmax, Nutrileaf,  îngrăşăminte chimice complexe 22 – 22 – 0 sau 15 – 15 – 15, azotat de amoniu, Kristalone, Ferticare, etc;
• tratamentul cu Cycocel în concentraţie de 0,1%, folosind 1 l soluţie pe m² se face când răsadul are 3 – 4 frunze adevărate cu scopul prevenirii alungirii răsadului;
• combaterea bolilor şi dăunătorilor; primul tratament se face pentru prevenirea agenţilor patogeni care provoacă căderea răsadurilor, imediat după semănat cu Previcur 607 SL 0,15 %, Captan 50 WP 0,2 %, Folpan 80 WP 0,15 %, 10 – 15 l soluţie pe m² de semănătură. Tratamentul se repetă imediat după repicare. Preventiv, la interval de 7 – 10 zile se fac tratamente pentru combaterea pătării brune (Alernaria solani), cu Dithane M 45 0,2 %, Folpan 80 WG 0,15 %, Captan 50 WP 0,2 %; pentru combaterea coropişniţelor se fac tratamente cu Sintogrill 3 g/m², Mesurol  3 g/m², sau Galithion 3 – 5  g/m²;
• combaterea buruienilor apărute în culturile repicate se face prin plivire;
• călirea răsadului începe cu 6 – 8 zile înainte de plantare şi constă în reducerea cantităţii de apă folosită la udare, aerisire şi reducerea temperaturii şi descoperirea definitivă a spaţiilor de producere a răsadurilor, cu 2 – 3 zile înainte de plantare. Înainte de plantare răsadurile se udă abundent pentru a uşura desprinderea din substrat, sau scoaterea din ghiveci. Transportul răsadurilor la locul de plantare se face cu mijloace auto închise în cazul unor distanţe mari sau pe platforme, cu ajutorul tărgilor în cazul unor distanţe mici.

ÎNFIINŢAREA CULTURII

            Plantarea se face când în sol la adâncimea de 10 cm se înregistrează constant temperatura de 12 – 13⁰C, calendaristic în perioada 15 – 25 aprilie. Lucrarea se execută mecanizat cu maşini de plantat  în cazul unor suprafeţe mari. Pe suprafeţe mici lucrarea se execută manual şi constă în marcarea rândurilor, săpatul cuiburilor, distribuirea răsadurilor şi plantarea propriu-zisă. Imediat după plantare se face o udare prin aspersiune cu o normă de 100 – 150 m³/ha sau udarea la cuib a fiecărei plante.

            Schemele de plantare a tomatelor timpurii în câmp pe solurile nisipoase sunt prezentate în figurile 1 şi 2. Desimea de înfiinţare este de 48000 plante/ha în cazul cultivarelor cu creştere nedeterminată şi 55000 plante/ha pentru cele cu creştere determinată. 

            LUCRĂRI DE ÎNTREŢINERE

            La 3 – 5 zile după plantare se face completarea golurilor cu răsad de aceeaşi vârstă şi din acelaşi cultivar, din rezerva de răsad neplantat.

            Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale şi perene se fac tratamente cu unul din erbicidele Fusilade S 2 l/ha, Gallant 1,5 l/ha, Targa 2 l/ha, Nabu S 2 l/ha, Agil 1 l/ha, Select 1,5 l/ha. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate la apariţia acestora,  se tratează cu Sencor 70 WP 0,4 kg/ha.

            Irigarea culturii de tomate timpurii pe solurile nisipoase este obligatorie. Prin irigare se urmăreşte menţinerea umidităţii solului la plafonul de 70 % din i.u.a pe adâncimea de 50 cm. Ca metodă de irigare se poate folosi aspersiunea fiind necesară 8 – 10 udări cu norma medie de 300 m³/ha. Pe suprafeţe de dimensiuni mici, când solul conţine peste 6% argilă, irigarea se poate face şi pe rigole fără ca lungimea acestora să depăşească 50 m. În acest caz se aplică 8 – 9 udări cu norma de udare de 500 m³/ha. Irigarea prin picurare este o metodă de perspectivă pentru cultura tomatelor timpurii în zona solurilor nisipoase.

            Afânarea solului şi distrugerea unor buruieni necontrolate de erbicide se realizează prin executarea a 1 – 2 praşile manuale pe rând şi 3 – 4 praşile mecanice folosind cultivatorul CL – 2,8 sau CL – 4,5, motosape, motofreze, etc.

            Pentru susţinerea plantelor se folosesc şpalieri din lemn cu lungimea de 65 cm (40 – 45 cm deasupra solului) şi diametrul de 3 – 4 cm. Şpalierul se montează pe fiecare rând de plante la distanţa de 3 – 4 m. Sârma cu diametrul de 1,8 – 2 mm se prinde în capul şpalierului. Plantele se menţin vertical până la nivelul sârmei, apoi se dirijează orizontal şi se leagă de sârmă. Pe suprafeţe mai mici, susţinerea se poate face pe araci individuali. Pe fiecare rând, sau între două rânduri apropiate se montează şpalieri din lemn distanţaţi la 5 m pe care se montează o sârmă la înălţimea de 70 – 80 cm. Aracii individuali (trestie, ramuri subţiri, etc) se înfig în dreptul fiecărei plante, iar celălalt capăt se leagă de sârmă. Pe măsură ce cresc plantele se leagă de arac cu rafie, sfoară, etc.

            Copilitul se execută în cazul cultivarelor cu creştere nedeterminată şi constă în îndepărtarea tuturor copililor când au lungimea de 5 – 10 cm. Întârzierea copilitului determină pierderi de producţie şi mai ales influenţează negativ timpurietatea.

            Cârnitul plantelor constă în ruperea vârfului de creştere al tulpinii după formarea inflorescenţei a IV lăsând deasupra ultimei inflorescenţe 1 – 2 frunze.

            Fertilizarea în timpul perioadei de vegetaţie se face cu doza de N75 prin aplicarea a 225 kg/ha azotat de amoniu. Îngrăşământul se aplică când fructele de la prima inflorescenţă au intrat în pârgă . Asigurarea necesarului de macroelemente şi microelemente dar şi a unor substanţe bioactive se poate face  suplimentând fertilizarea radiculară prin tratamente cu îngrăşăminte foliare. Se fac 3 – 4 fertilizări extraradiculare, prima la 7 – 10 zile de la plantare iar următoarele la interval de 10 zile. Rezultate bune se obţin prin folosirea produselor Cropmax, F231, Nutrileaf, Kristalon, Microfert, Ferticare, Biostar, etc.

            Pentru creşterea timpurietăţii producţiei se face un tratament cu Ethrel în concentraţie de 250 – 300 ppm, prin pulverizare fină pe plantă când fructele de la prima inflorescenţă au diametrul de 2 – 3 cm.  Reuşita tratamentului este condiţionată de pH soluţiei, care trebuie să fie 3,5 – 5,0, de temperatura aerului (cel puţin 18 ⁰C) şi de lipsa precipitaţiilor după aplicare timp de 10 – 12 ore. În acelaşi scop se pot efectua tratamente cu Cycocel (Cycogan) care se aplică la 10 – 15 zile după plantare în concentraţie de 0,1 – 0,15 %.

COMBATEREA BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR

            Pe solurile nisipoase bolile cu frecvenţa cea mai mare la tomatele timpurii sunt mana (Phytophtora infestans), pătarea neagră-alternarioza (Alternaria solani), pătarea albă-septorioza (Septoria licopersici), pătarea frunzelor şi băşicarea fructelor (Xantomonas vesicatoria), pătarea pustulară a fructelor (Pseudomonas tomato).

            În lupta contra agenţilor patogeni şi dăunătorilor trebuie apelat la mijloace integrate de combatere, cum ar fi: folosirea cultivarelor rezistente sau tolerante la atacul unor agenţi patogeni (Fusarium sp., Verticilim sp., viroze, etc), măsuri agrotehnice (asolamente şi rotaţia culturilor, strângerea şi eliminarea resturilor vegetale afectate, nutriţia echilibrată, arătura adâncă, înterţinerea corespunzătoare , etc).

            Tratamentele se efectuează la semnalarea atacului. Pentru combaterea bacteriozelor se folosesc cu rezultate bune Dithane M 45 0,2 %, Champion 0,3%, Novozir 0,2%, Mancozeb 0,2%, Alcupral 0,5 %, etc.     Mana tomatelor se combate cu produse de contact cum ar fi Dithane M45 0,2%, Folpan 80 WGT 0,15%, Bravo 500 SC 0,2 %, sau cu produse sistemice Ridomil plus 48 0,25%, Ridomil MZ 72 0,25%, Curzate manox 0,25%, Acrobat MZ 0,25%. Pentru combaterea alternariozei şi septoriozei se fac tratamente cu Dithane M45 0,2%, Captadin 0,2 %, Bravo 500 SC 0,2%, Folpan 80 WGD 0,15%, etc.  Combaterea simultană a agenţilor patogeni se poate realiza la cultura de tomate prin folosirea amestecurilor de Dithane M45 0,2% + Ronilan 0,05%, Dithane M 45 0,2% + Topsin M (sau Bavistin, sau Benlate) 0,1 %. Primul tratament se face după 7 – 10 zile de la plantare şi se repetă săptămânal dacă condiţiile sunt favorabile apariţiei bolilor sau la intervale de 10 – 14 zile dacă nu sunt condiţii pentru apariţia bolilor. Se aplică 5 – 6 tratamente.

            Principalii dăunători ai tomatelor timpurii pe solurile nisipoase sunt: coropişniţa (Gryllotalpa  gryllotalpa), care se combate chimic prin tratamente la sol cu Sintogrill 5 G 30 kg/ha sau Mesurol 30 kg/ha, păduchele solanaceelor (Macrosiphon euphorbiae) care se combate prin tratamente cu Sinoratox 35 CE 0,15%, Diazol 60 EC 0,15%, Fastac 10 EC 0,05%, Mospilan 20 SP 0,0125%, Confidor 0,04%. La semnalarea atacului gândacului din Colorado (Leptinoptarsa decemlineata) se fac tratamente cu Regent 0,05%, Victenon 50 WP 0,05%, Actara 0,05%, Calypso 0,05%. Păianjenul roşu comun (Tetranychus urticae) poate aduce pagube însemnate în special în a II-a parte a perioadei de vegetaţie. Pentru combaterea acestuia se recomandă tratamente cu Neoron 500 Ec 0,08%, Omite 57 EC 0,1%, Nissorun 5 EC 0,08%, etc.

            Tratamentele pentru combaterea dăunătorilor de execută la semnalarea atacului, fiind respectat timpul de pauză specific fiecărui produs. Aplicarea soluţiilor pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor se poate face mecanizat cum ar fi MPSP – 3  x  300 sau pe suprafeţe mici manual cu vermorelul, folosind cantităţi de 450 – 600 l/ha.  

RECOLTAREA

            Pe solurile nisipoase recoltarea tomatelor timpurii în câmp începe în perioada 10 – 15 iunie. Pentru producătorii care îşi valorifică singuri pe piaţă producţia, recoltarea se face când fructele au ajuns la maturitatea fiziologică. În cazul când tomatele se transportă la distanţe mari şi durata dintre recoltare şi ajungerea lor pe piaţă este de 5 – 7 zile , tomatele se recoltează când culoarea a virat spre roz – roşu – portocaliu, sau în cazul exportului în momentului virării culorii spre roz la punctul stilar. Sortarea fructelor se face şi în cazul când producţia este vândută direct de către producător şi în cazul preluării acesteia de către distribuitori. Ambalarea se face în lădiţe de 5 – 6 Kg în funcţie de cerinţele beneficiarului. Se pot realiza producţii de 50 – 60 t/ha.